ascultare

Dar de ascultat, cine asculta?

De vorbit, vorbim, cateodata ca morile stricate. Intamplari, barfe, vise…ar fi pacat sa le tinem doar pentru noi (si trist). Avem o groaza de aplicatii ca sa ajungem la „publicul tinta”, credit cu miile de minute, wi-fi peste tot, prieteni destui, asa ca de sa nu vorbim?

Vorbim la cafea despre planuri interesante, la o bere despre planuri mai-putin-interesante, la serviciu (numai!) despre munca :), cu parintii despre vreme si sanatate, cu prietenii despre iubire/moarte/mancare/fashion/iesiri/carti/nuci/pisici/prieteni/xxx-uri/hobby-uri/sport si cate si mai cate.

Dar cu ascultatul cum stam? Daca lumea sta sa te asculte atent atunci cand vorbesti, probabil faci si tu o treaba buna ca ascultator. Asta-i veche de cand lumea, ce dai primesti!

Numai ca eu am citit recent Asculta-ma ca sa te ascult, de Michael P. Nichols si mi-am dat seama ca I’ve been doing it all wrong; chestia asta cu ascultatul nu e asa usoara. Bine, cand citesti cartea asta e ca si cum ai citi din dictionarul de boli…ai impresia ca pe toate le ai…

Ideea e ca atunci cand asculti trebuie sa iti suspenzi nevoia de a fi ascultat, sa nu iti formezi presupuneri despre ce urmeaza sa zica celalalt, sa nu reactionezi defensiv si sa empatizezi cu ceea ce iti spune. In cateva cuvinte, trebuie sa fii acolo.

De ce sa vrei sa asculti mai bine? Pentru ca e tare bine cand esti ascultat la randul tau!

Sa nu uit: Cand asculti mai trebuie sa taci!

Comments

comments